CRD VI și băncile din afara UE: contul tău după 2027

Situația la 15 octombrie 2026: pe baza articolului 21c din Directiva 2013/36/UE, introdus prin Directiva (UE) 2024/1619 (CRD VI), a considerentelor 5 și 6 ale acestei directive, a raportului Autorității Bancare Europene în temeiul articolului 21c alineatul (6), a legii germane de transpunere (BRUBEG, Monitorul Oficial federal 2026 I nr. 81), a legii luxemburgheze din 5 mai 2026, a actului irlandez S.I. No. 326 of 2026 și a proiectelor publicate în Cipru și în România. Legile naționale încă se mișcă. Vom actualiza ghidul când se schimbă ceva.

Pe 11 ianuarie 2027 intră în aplicare o regulă despre care puțini bancheri vorbesc deocamdată. Nu îți interzice să ai un cont în Elveția, în Dubai, în Singapore sau în Georgia. Face ceva mai îngust: îi spune băncii din afara Uniunii că nu mai are voie, în principiu, să servească rezidenți din UE de la distanță, decât dacă deschide o sucursală autorizată într-un stat membru sau dacă se aplică o excepție strictă.

Pe internet circulă două povești opuse. Una spune că UE îți confiscă conturile din străinătate. Cealaltă spune că nu se schimbă nimic dacă folosești trucul potrivit. Amândouă sunt greșite. În ghidul de față îți explicăm, pas cu pas, ce cere de fapt articolul 21c din Directiva privind cerințele de capital, ce lasă neatins, ce dată contează pentru contul pe care îl ai deja și de ce un cont în afara UE e cel mai ușor de păstrat sau de deschis atunci când se potrivește cu o rezidență reală sau cu o afacere reală în afara Uniunii. La final facem o comparație cinstită cu varianta pe care mulți antreprenori români o folosesc deja: rezidență în Cipru și cont la o bancă din UE.

Pe scurt, în cinci idei

Regula vizează banca, nu pe tine. Articolul 21c se adresează instituțiilor stabilite în afara UE. Nu îți interzice să ai un cont în străinătate și nu îți schimbă obligațiile de raportare fiscală.
Sunt vizate trei servicii. Atragerea de depozite, creditarea și angajamentele asumate de bancă în numele tău. Directiva le numește servicii bancare de bază.
Contează două date. Contractele încheiate înainte de 11 iulie 2026 rămân protejate, dacă nu sunt modificate substanțial. De la 11 ianuarie 2027 se aplică obligația de sucursală.
Solicitarea inversă rămâne, dar îngust. Dacă tu te adresezi băncii, exclusiv din proprie inițiativă, banca te poate servi în continuare. Autoritățile citesc această excepție strict.
Drumul curat este o legătură reală. O rezidență reală sau o afacere reală în afara UE face un cont non-UE firesc. Pentru antreprenorii care trăiesc în UE, o bancă din UE, adesea din Cipru, este de obicei instrumentul mai curat.

Ce spune de fapt articolul 21c

CRD VI este a șasea versiune a Directivei europene privind cerințele de capital. A fost publicată în Jurnalul Oficial pe 19 iunie 2024, ca Directiva (UE) 2024/1619, și modifică directiva din 2013. Cea mai mare parte privește capitalul, guvernanța și supravegherea băncilor din UE. Articolul 21c e diferit: se ocupă de băncile și firmele similare stabilite în afara UE, pe care dreptul european le numește întreprinderi din țări terțe.

Până acum, fiecare stat membru decidea singur dacă și cum o bancă străină își poate servi rezidenții peste graniță. Unele state erau stricte, altele relaxate. Articolul 21c înlocuiește acest mozaic cu un standard minim comun. Pe înțeles, și în formularea aprobată de verificarea noastră juridică pentru această serie:

De la 11 ianuarie 2027, băncile din afara UE au nevoie, în general, de o sucursală autorizată în UE pentru a presta servicii bancare de bază (depozite, creditare, garanții) rezidenților UE. Contractele încheiate înainte de 11 iulie 2026 rămân protejate, dacă nu sunt modificate substanțial; ce s-a semnat după această dată nu mai are această protecție. Solicitarea inversă rămâne posibilă, dar numai atunci când tu te adresezi băncii din proprie și exclusivă inițiativă, iar ea este interpretată restrâns. Transpunerea diferă de la un stat membru la altul; verifică statul tău.

În spatele acestui rezumat stau trei detalii. Primul: banca poate alege să servească piața europeană printr-o filială, care devine o bancă europeană cu autorizație proprie. Al doilea: obligația se aplică stat cu stat. O sucursală dintr-o țară terță nu are „pașaport” european ca o bancă din UE, așa că o sucursală în Luxemburg nu îi permite automat băncii să servească clienți din România. Al treilea: statele membre aveau termen de transpunere până la 10 ianuarie 2026, dar obligația de sucursală din articolul 21c se aplică abia de la 11 ianuarie 2027. De aceea vorbim despre ea acum.

Cele trei servicii de bază și ce rămâne în afara lor

Articolul 21c acoperă activitățile de la punctele 1, 2 și 6 din anexa I a directivei. În limbaj de zi cu zi:

Depozite și alte fonduri rambursabile. Contul curent, contul de economii, depozitul la termen. Aici regula prinde orice întreprindere dintr-o țară terță, nu doar băncile.
Creditare. Credit de consum, credit ipotecar, credit lombard pe baza portofoliului, descoperit de cont, finanțarea comerțului. Sunt vizate firmele care ar fi instituții de credit dacă ar fi stabilite în UE.
Angajamente asumate în numele tău. Acreditive, scrisori de bună execuție și alte angajamente pe care banca și le asumă pentru tine.

Câteva lucruri stau, cel puțin parțial, în afara articolului 21c:

Serviciile de investiții. Brokerajul, administrarea de portofolii și consultanța de investiții intră sub MiFID II. Articolul 21c alineatul (4) le exclude, împreună cu serviciile auxiliare, cum ar fi banii ținuți sau creditul acordat în scopul unui serviciu de investiții. Un broker din afara UE se uită la regulile MiFID și la regimurile naționale, nu la această obligație de sucursală. E o altă discuție, cu alte răspunsuri în fiecare stat.
Serviciile către bănci și în interiorul unui grup. Excepțiile acestea contează pentru trezoreriile companiilor mari, nu pentru clienții persoane fizice.
Serviciile care nu sunt bancare de bază. Plățile sau schimbul valutar pur, fără un depozit sau un credit în spate, nu sunt pe listă. În practică, aproape orice cont pe care ai vrea să-l păstrezi implică un depozit, deci nu îți construi planul pe asta.

Autoritatea Bancară Europeană a confirmat în raportul din 2025 că persoanele fizice intră în domeniul articolului 21c la fel ca firmele. Nu există o excepție pentru clienții privați.

Două date: 11 iulie 2026 și 11 ianuarie 2027

Pentru cine are deja un cont în afara UE, întrebarea cea mai practică este de ce parte a datei de 11 iulie 2026 se află contractul.

Articolul 21c alineatul (5) le permite statelor membre să păstreze drepturile dobândite din contractele încheiate înainte de această dată. Considerentul 6 al directivei spune că asemenea măsuri există doar pentru a ușura tranziția și trebuie formulate restrâns, ca să nu fie folosite pentru eludare. Protecția funcționează contract cu contract, nu client cu client. Contul de economii din Elveția deschis în 2019 este protejat. Un credit ipotecar nou la aceeași bancă, semnat în septembrie 2026, nu este.

Cuvântul dificil este „substanțial”. Directiva nu definește când un contract modificat devine un contract nou. Asociațiile de piață și casele de avocatură au început să listeze declanșatorii probabili, iar logica e intuitivă:

Probabil fără probleme: corecturi, actualizări tehnice, un card nou pe același cont, modificări generale ale termenilor băncii, ajustări fără efect economic.
Probabil un contract nou: o limită de credit mai mare, un termen prelungit, un credit nou, un tip nou de produs, o restructurare sau orice schimbare care mută economia înțelegerii.

Pentru un cont simplu de depozit, cea mai sigură strategie este plictisitoare: lași contul așa cum e, păstrezi documentele de deschidere și nu adaugi produse de creditare noi la acea bancă după 11 iulie 2026, decât dacă banca îți confirmă în scris cum le tratează. Fiecare stat membru a transpus protecția cu propriile cuvinte, așa că juriștii băncii îți vor citi contractul prin legea statului în care locuiești.

De la 11 ianuarie 2027, obligația de sucursală se aplică pentru tot ce nu este protejat sau exceptat. O bancă fără sucursală în UE care continuă să servească clienți neprotejați riscă sancțiuni din partea autorității din acel stat. De aceea, consecința realistă pentru mulți clienți nu este o amendă pentru ei, ci o scrisoare de la bancă.

Solicitarea inversă, citită restrâns

Excepția pe care o speră toată lumea se numește solicitare inversă (în engleză, reverse solicitation). Se aplică atunci când un client din UE se adresează băncii din afara Uniunii exclusiv din proprie inițiativă. Banca poate presta atunci serviciul cerut, plus serviciile necesare sau strâns legate de acesta, inclusiv ulterior.

Limitele sunt scrise chiar în text:

Fără niciun fel de marketing. Dacă banca, o firmă din grupul ei, un agent sau oricine acționează în numele ei te-a abordat, excepția nu se aplică. Un webinar, un intermediar, un bancher care vine în orașul tău, o reclamă țintită: oricare dintre ele o poate anula.
Doar categoria pe care ai cerut-o. Dacă ai cerut un cont de depozit, banca nu are cale liberă să îți ofere un credit, o linie pe card sau un mandat de investiții.
Contează dovezile. Băncile vor vrea dovada că tu ai venit la ele. Așteaptă-te la formulare în care confirmi, cu semnătura ta, că nu ai fost solicitat. Semnează doar ce e adevărat.

Autoritatea Bancară Europeană descrie marketingul ca incompatibil cu solicitarea inversă, iar avocații raportează că autoritățile vor s-o citească strict. Un model de afaceri cu mii de clienți din UE care au „găsit singuri” banca nu trece de un control. Băncile știu asta și multe vor prefera să refuze rezidenți noi din UE decât să poarte riscul.

Așadar solicitarea inversă există, dar e o ușă prin care treci o dată, discret, pe picioarele tale. Nu e un serviciu pe care ți-l poate vinde cineva. Dacă cineva care acționează pentru bancă îți oferă să îți „aranjeze” un cont prin solicitare inversă, oferta aceasta este ea însăși solicitare.

Cine este vizat: clienții stabiliți sau aflați în UE

Regula protejează clienții „stabiliți sau aflați” într-un stat membru. Pentru o firmă contează unde este stabilită. Pentru o persoană fizică contează unde locuiești efectiv. Cetățenia nu contează: un român care locuiește în Dubai nu este client UE în acest sens, iar o braziliancă ce locuiește la București este.

De aici rezultă ceva ce îi surprinde pe mulți: Ciprul este în UE. Dacă te muți din România în Cipru, rămâi rezident UE pentru articolul 21c, iar o bancă din afara Uniunii are nevoie de o sucursală în Cipru, de o excepție sau de un contract protejat ca să te servească. Ciprul rezolvă întrebări fiscale și îți deschide accesul la băncile europene; nu te scoate de sub CRD VI.

Pentru firme, directiva întreabă unde este stabilită firma; locul unde e condusă efectiv decide rezidența ei fiscală și ce vede banca. O societate din afara UE, cu conducere reală, angajați sau clienți acolo, este alt client decât o firmă înregistrată în străinătate, dar condusă de la masa din bucătărie, din Cluj. Al doilea caz ridică aceleași întrebări despre locul conducerii efective pe care le discutăm în ghidul despre structuri internaționale de firme, iar banca le vede și ea.

Și dacă ai două locuințe? Textul directivei nu definește în detaliu cuvântul „aflat”, iar banca se va baza pe rezidența declarată de tine și pe dosarul ei de cunoaștere a clientului. Dacă ești rezident fiscal în Cipru și ai și un permis de ședere în Emirate, multe bănci te vor trata drept client UE. Spune-i băncii adevărul despre unde locuiești. Oricum îl va afla, din autodeclarația fiscală, din documentele de adresă și din schimbul automat de informații prin Standardul Comun de Raportare (CRS).

Regula lovește banca, nu pe tine

Merită spus clar ce nu face articolul 21c:

Nu face ilegal să ai un cont în afara UE, să deschizi unul în timpul unei călătorii sau să ții bani în străinătate.
Nu te obligă să închizi conturi.
Nu creează un impozit nou și nici o obligație nouă de raportare pentru tine. Conturile tale din străinătate erau deja raportate către ANAF prin CRS, acolo unde țara participă, iar veniturile din străinătate se declară în Declarația unică exact ca până acum.
Nu te împiedică să trimiți bani de la o bancă din UE în propriul cont din străinătate.

Ce face este să crească costul și riscul juridic pentru o bancă din afara UE care servește rezidenți europeni fără sucursală. Băncile reacționează la cost și risc. Unele vor deschide sau extinde sucursale în UE. Unele își vor păstra clienții protejați și nu vor mai primi rezidenți noi din UE. Altele vor renunța la grupuri întregi de clienți, ceea ce bancherii numesc de-risking. E posibil să primești, la sfârșitul lui 2026 sau la începutul lui 2027, o scrisoare care îți cere să îți confirmi rezidența sau care anunță încheierea relației.

Treaba ta nu e să păcălești regula. Treaba ta e să fii genul de client pe care o bancă îl poate păstra legal.

Transpunerea: inegală, deci verifică statul tău

O directivă nu se aplică direct. Fiecare stat membru trebuie să o scrie în legea națională, iar termenul a fost 10 ianuarie 2026. Multe state l-au ratat. În octombrie 2026, iată ce am putut verifica:

Germania: a transpus prin legea BRUBEG din 25 martie 2026, publicată pe 30 martie 2026. Noile reguli pentru sucursalele din țări terțe sunt în secțiunile 53c-53cq ale legii bancare germane și se aplică de la 11 ianuarie 2027.
Luxemburg: a transpus prin legea din 5 mai 2026. Comentariile la lege sugerează că activitatea desfășurată exclusiv de la distanță, fără o legătură relevantă cu Luxemburgul, ar putea rămâne în afara obligației de sucursală, o lectură națională de reținut.
Irlanda: a transpus prin S.I. No. 326 of 2026, semnat pe 10 iulie 2026, aproape de textul directivei.
Cipru: un proiect de lege de modificare a legii instituțiilor de credit a ajuns în Camera Reprezentanților pe 9 iulie 2026. Verifică dacă a fost adoptat înainte să te bazezi pe vreun detaliu cipriot.
România: Ministerul Finanțelor a publicat în februarie 2026 un proiect de lege pentru modificarea OUG 99/2006 privind instituțiile de credit, cu reguli noi pentru sucursalele băncilor din afara UE. Verifică dacă a fost adoptat și forma finală în Monitorul Oficial și eventualele precizări ale BNR.

Statele pot diferi la aria teritorială, la cât de larg se aplică interdicția, la protecția contractelor vechi și la testul solicitării inverse. Regula practică: legea statului membru în care locuiești decide cum trebuie să te trateze banca.

Ce faci cu un cont pe care îl ai deja

Dacă locuiești în UE și ai azi un cont în afara Uniunii, fie în Elveția, fie în Marea Britanie de pe vremea când lucrai acolo, fie în Republica Moldova sau în Serbia, parcurge până la sfârșitul anului câțiva pași liniștiți:

Află data contractului. Caută documentele de deschidere. Dacă relația a început înainte de 11 iulie 2026, notează și păstrează actele.
Fă lista tuturor produselor. Depozit, card, linie de credit, credit lombard, acreditiv, cont de investiții. Fiecare este o întrebare separată.
Nu schimba forma. Evită creditele noi, limitele mai mari sau produsele noi la acea bancă până știi cum le tratează.
Întreabă banca în scris. Întreabă dacă va avea o sucursală sau o filială în UE de la 11 ianuarie 2027 și cum va trata clienții existenți din România. Un răspuns clar acum e mai bun decât o scrisoare de închidere în ianuarie.
Ține pregătit un cont în UE. Salariul, chiria, taxele și veniturile firmei trebuie să poată trece oricând printr-o bancă din UE.
Nu îți „ajusta” adresa declarată. Să îi spui unei bănci că locuiești unde nu locuiești nu este o soluție. Este o declarație falsă într-un dosar de cunoaștere a clientului și te poate costa mult mai mult decât contul.

În cazul conturilor britanice, unii clienți din UE au primit după Brexit scrisori de închidere, pentru că băncile din Marea Britanie au devenit, pentru UE, bănci din țară terță. CRD VI armonizează și extinde acest tip de efect în toată Uniunea.

Deschiderea unui cont nou în afara UE după 11 iulie 2026

Pentru cine locuiește în UE și vrea un cont nou în afara ei, fereastra s-a îngustat. Fără un contract protejat, banca are nevoie de o sucursală în UE, de o excepție legală sau de o solicitare inversă reală. Multe bănci vor prefera să spună nu.

Cazurile care funcționează bine în continuare au un lucru în comun: contul se potrivește cu o viață sau o afacere reală în afara UE.

Chiar locuiești acolo. Dacă ți-ai mutat rezidența în Emirate, în Georgia, în Paraguay sau în Serbia, nu mai ești client UE. O bancă locală servește un rezident local, exact lucrul pentru care există.
Afacerea ta este acolo. O firmă cu activitate reală, angajați, furnizori sau clienți într-o țară din afara UE are nevoie de un cont local, iar banca înțelege de ce. Clientul este firma, iar stabilirea ei este reală.
Ai o rezidență Plan B reală și petreci timp real acolo. Permisul de ședere, contractul de închiriere și numărul fiscal local fac dosarul coerent. Banca decide tot ea cum te încadrează, dar nu îi ceri să se prefacă.
Te adresezi singur băncii pentru un scop clar. De exemplu, un cont de depozit într-o țară unde ai o proprietate, plătești costuri locale și mergi des. Asta este solicitarea inversă în forma ei firească.

Ce nu funcționează și ce nu vom sugera niciodată: o adresă împrumutată, o rezidență „de steag” pe care nu o folosești, persoane interpuse, o firmă-paravan fără viață proprie sau o autodeclarație care nu se potrivește cu locul în care dormi.

Instituții de monedă electronică, brokeri și conturi fintech

Mulți cititori folosesc conturi fintech în locul băncilor clasice. Aici întrebarea cheie este cu ce entitate juridică ai contractul.

O entitate autorizată în UE (instituție de monedă electronică, instituție de plată sau bancă dintr-un stat membru) nu este o întreprindere din țară terță. Articolul 21c nu o afectează.
O entitate din afara UE a aceleiași mărci poate fi afectată. Mai multe fintech-uri și-au mutat clienții europeni pe entități din UE după Brexit. Verifică numele societății din termenii și condițiile tale.
Moneda electronică și depozitul nu sunt același lucru juridic. Dacă produsul unui fintech din afara UE înseamnă atragere de fonduri rambursabile e o întrebare tehnică pentru juriștii lui. Nu presupune nimic.
Brokerii țin în principal de regulile MiFID. Banii din contul de brokeraj sunt de regulă auxiliari serviciului de investiții. Sumele mari, nefolosite, e mai bine să stea la o bancă a cărei protecție a depozitelor o înțelegi.

Băncile din Cipru: varianta europeană

Pentru antreprenorii care se mută în Cipru, partea bancară e de obicei mai simplă decât se tem, cu condiția ca dosarul să fie coerent. Băncile cipriote sunt bănci din UE: plăți SEPA, IBAN pe numele tău, supraveghere după reguli europene și protecția depozitelor de până la 100.000 de euro pe deponent și pe bancă, conform directivei europene. Și băncile din alte state membre te pot servi fără nicio problemă de sucursală, pentru că au pașaport european.

O bancă din Cipru sau din UE vrea același lucru ca oriunde: identitate, o adresă reală în țara de rezidență, o sursă clară a banilor și o afacere care are sens. Explicăm procesul pas cu pas în ghidul despre contul bancar după mutare, iar ordinea mutării în mutarea în Cipru. Dacă ai o afacere, contul vine de obicei după înființarea firmei în Cipru și după ce conducerea ei reală este pe insulă. Partea fiscală, pentru cine se califică, este regimul Non-Dom: 0% contribuție specială pentru apărare la dividende și dobânzi până când ai fost rezident în Cipru 17 din ultimii 20 de ani, plus contribuția de sănătate GESY de 2,65%.

Două lucruri se scapă ușor din vedere. Primul: rezidența cipriotă trebuie să fie reală. Mulți cititori folosesc regula celor 60 de zile, iar calendarul ei trebuie planificat precis, cum arătăm în regula de 60 de zile cu un calendar real. Al doilea: plecarea din România este un proiect separat, cu regulile lui, despre care scriem în plecarea spre Cipru și ieșirea fiscală. Niciunul nu se rezolvă cu un cont bancar.

Rezidențe Plan B care ajută la conturile din afara UE

O rezidență Plan B este o a doua rezidență legală în afara UE. Nu e un mod de a te ascunde de bancă sau de fisc. E o ușă pe care o poți folosi când ai nevoie, iar când o folosești cu adevărat, conturile din acea țară devin ceva obișnuit.

Georgia: bănci obișnuite cu clienți străini, o cale de rezidență pentru persoane cu mijloace consistente și o cale de rezidență fiscală pentru persoane cu avere mare, fără prag de zile. Contul local urmează rezidenței locale și numărului fiscal local.
Emiratele Arabe Unite: bănci puternice, viză de rezidență prin firmă, angajare sau proprietate și un certificat de rezidență fiscală care cere prezență reală. Verificările pentru clienții noi sunt temeinice.
Paraguay: o rezidență accesibilă și un sistem fiscal teritorial, cu un sector bancar mai mic și mai conservator decât s-ar aștepta mulți.
Serbia, Turcia, Mexic și Panama: căi reale de rezidență, cu bănci locale care își servesc rezidenții. Fiecare are regulile ei de prezență.

Cum se potrivesc o bază în Cipru și un Plan B am explicat în Cipru ca bază UE lângă un Plan B. Pentru structuri de deținere, vezi protecția activelor și confidențialitatea.

Trei exemple (ilustrative, nu clienți)

Exemplul 1: contul vechi din Elveția. Ana locuiește la Brașov și are din 2019 un cont de economii în Elveția, cu aproximativ 80.000 de euro. Contractul ei este dinainte de 11 iulie 2026, deci e protejat cât timp nu e modificat substanțial. În 2027, banca îi propune un credit lombard pe baza portofoliului. Ar fi un produs nou și un contract nou, în afara protecției și, cel mai probabil, în afara solicitării inverse, pentru că banca a venit cu propunerea. Planul ei: păstrează depozitul, refuză creditul, întreabă banca în scris cum aplică CRD VI și ține pregătit un cont în România prin care să poată trece toată viața ei financiară de zi cu zi. Dacă banca renunță la clienții din România, își aduce banii acasă ordonat, nu în panică.

Exemplul 2: antreprenorul care se mută în Cipru. Mihai are o firmă de consultanță software și se mută din București în Cipru la începutul lui 2027, pe regula celor 60 de zile. Vrea un cont în Dubai „pentru diversificare”. Ca rezident în Cipru, este client UE. O bancă din Dubai fără sucursală în UE l-ar putea servi doar printr-o solicitare inversă reală, iar multe vor refuza. Varianta lui mai curată: contul firmei cipriote și un cont personal la o bancă din UE pentru venituri și taxe, plus o a doua bancă din UE ca rezervă. Dacă mai târziu construiește o activitate reală în Emirate, cu licență, birou și oameni, un cont al firmei din Emirate devine firesc, pentru că acolo clientul este firma.

Exemplul 3: mutarea reală în afara UE. Radu, consultant din Timișoara, renunță la apartament și se mută cu familia la Tbilisi, unde copiii merg la școală, iar el semnează un contract de închiriere pe termen lung. Acum se află în Georgia, nu în UE, iar articolul 21c nu îl privește când își deschide cont acolo. Grijile lui sunt altele: încetarea rezidenței fiscale în România, cu formalitățile ANAF pe care le descriem în ghidul despre plecare, și verificările pe care băncile lui românești le vor face după ce declară o adresă din afara UE.

Cui nu i se potrivește un cont în afara UE

Celor care trăiesc în UE și vor un cont în străinătate doar pentru că li se pare mai sigur, fără nicio viață sau afacere legată de acea țară.
Oricui e tentat să îi dea unei bănci o adresă la care nu locuiește.
Antreprenorilor care au nevoie zilnic de plăți SEPA, carduri locale și contabilitate simplă. O bancă din UE face asta mai bine.
Celor care s-ar baza, după 2027, pe credite de la o bancă din afara UE în timp ce locuiesc în Uniune. La creditare regula mușcă cel mai tare.
Oricui nu vrea să țină o evidență curată a datelor contractelor, a rezidenței și a sursei banilor.

Întrebări frecvente

Banca mea din afara UE îmi închide contul pe 11 ianuarie 2027?

Nu automat. Contractele încheiate înainte de 11 iulie 2026 rămân protejate dacă nu sunt modificate substanțial. Dacă te păstrează sau nu, decide banca. Unele își vor păstra clienții protejați, altele vor renunța la rezidenții UE. Întreab-o în scris de acum.

E ilegal pentru mine, ca rezident UE, să am cont în Elveția sau în Dubai?

Nu. Articolul 21c pune obligația pe bancă, nu pe tine. Continui să declari veniturile și conturile așa cum cere țara ta, exact ca înainte.

Pot deschide un cont nou dacă mă adresez eu băncii?

Posibil, prin solicitare inversă, dacă inițiativa este cu adevărat și exclusiv a ta și ceri doar produsul de care ai nevoie. Excepția este interpretată restrâns, iar multe bănci vor refuza să se bazeze pe ea.

Mutarea în Cipru mă scoate de sub CRD VI?

Nu. Ciprul este stat membru UE, iar un rezident cipriot este client UE. Ciprul îți dă însă acces la băncile din UE, care sunt calea mai simplă pentru majoritatea antreprenorilor.

Sunt afectate conturile fintech și de brokeraj?

Fintech-urile autorizate în UE nu sunt întreprinderi din țări terțe și nu sunt afectate. Serviciile de investiții sunt lăsate regimului MiFID. Verifică entitatea juridică din contractul tău.

Cum se compară cu Ciprul și când îl întrece

Pentru majoritatea antreprenorilor români, comparația cinstită arată așa:

Siguranță juridică: o bancă din UE, inclusiv una din Cipru, nu este atinsă de articolul 21c. O bancă din afara UE care servește un rezident UE depinde de sucursală, de un contract protejat sau de o excepție îngustă.
Operațiuni zilnice: o bancă din UE îți dă SEPA, carduri locale și conturi în euro pe care contabilii și ANAF le cunosc. Un cont din afara UE adaugă monedă, costuri și hârtii.
Protecție: depozitele din UE sunt protejate până la 100.000 de euro pe deponent și pe bancă. În afara UE, protecția depinde de legea locală.
Diversificare: un cont într-o țară unde trăiești sau faci afaceri cu adevărat împrăștie riscul de jurisdicție. Aici e valoarea lui reală.

Un cont în afara UE întrece o soluție doar cu Cipru în trei situații: când chiar locuiești cea mai mare parte a anului în afara UE; când afacerea ta are activitate, clienți sau furnizori reali în afara UE; și când ai un contract protejat, dinainte de iulie 2026, care merită păstrat alături de conturile din UE. În toate celelalte cazuri, începe cu o rezidență coerentă în Cipru și o bancă din UE, apoi adaugă un cont în afara Uniunii atunci când viața sau afacerea ta îi dau un motiv să existe. Toate articolele din serie le găsești pe blog.

Surse

Directiva (UE) 2024/1619 (CRD VI), EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu/eli/dir/2024/1619/oj
Directiva 2013/36/UE (CRD), consolidată, EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu/eli/dir/2013/36/oj
ABE, raport în temeiul art. 21c alin. (6) CRD VI (2025): https://www.eba.europa.eu/sites/default/files/2025-07/761117e3-bdb6-473b-b0d5-964bccd5f410/Report%20provision%20of%20services%20from%203rd%20countries.pdf
Ministerul Finanțelor, proiect de lege pentru modificarea OUG 99/2006 (februarie 2026): https://mfinante.gov.ro/static/10/Mfp/transparenta/EMproiectLegemodifOUG99_09022026.pdf
Portal Legislativ, OUG 99/2006 privind instituțiile de credit: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/152137
Monitorul Oficial federal german, BRUBEG, BGBl. 2026 I nr. 81: https://www.recht.bund.de/bgbl/1/2026/81/VO.html
Legea bancară germană, secțiunea 64c: https://www.gesetze-im-internet.de/kredwg/__64c.html
A&O Shearman, transpunerea în Luxemburg: https://www.aoshearman.com/en/insights/luxembourg-crd-vi-transposition-is-completed
William Fry, transpunerea în Irlanda: https://www.williamfry.com/knowledge/crd-vi-third-country-branch-regime-transposed-in-ireland/
Loan Market Association, tracker articolul 21c (15 iulie 2026): https://www.lma.eu.com/download?p=5836555300-67193
Banca Centrală a Ciprului, legea instituțiilor de credit: https://www.centralbank.cy/en/legal-framework/licensing-supervision/legislation/legislation-on-banks/the-business-of-credit-institutions-law
Directiva 2014/49/UE privind schemele de protecție a depozitelor, EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu/eli/dir/2014/49/oj
OCDE, Standardul Comun de Raportare: https://www.oecd.org/tax/automatic-exchange/common-reporting-standard/

Dacă vrei o a doua pereche de ochi pe conturile tale înainte de 11 ianuarie 2027, ne poți scrie aici.

Informații generale, nu consultanță juridică, fiscală sau bancară. Legea statului tău membru și politica băncii tale decid cazul tău.

Fotografie de copertă: DXR, Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0, decupată.